Lumea parfumului in ANTICHITATE

Lumea parfumului in ANTICHITATE

Cum arata oare universul parfumat al femeii antice? Cleopatra,Nefertiti,de unde isi procurau parfumurile? Cum le purtau? Nu este incitanta aceasta calatorie ?

În spaţiul mesopotamian, puritatea era văzută mai mult ca o noţiune spirituală decât una igienică. Perşii foloseau uleiuri parfumate şi pomezi pentru întreţinerea părului şi a bărbii, ei necunoscand sapunul.

In timpul lui Alexandru cel Mare, pardoseala palatului se stropea cu apă aromată.

Esther (personaj biblic întâlnit în vechiul testament) a fost supusă unor ritualuri succesive de purificare înainte de a fi propusă pentru a deveni a doua soţie a regelui persan, Xeres I.Părul i-a fost masat cu ulei de iasomie. Pentru a întări logodna, obiceiul cerea ca viitorul soţ să verse parfum pe capul tinerei fete, iar după noaptea nunţii ei trebuiau să-şi verse reciproc tămâie pe corp şi să se purifice arzând tămâie prin încăpere.

Mirosurile dulcege se regasesc in Persia. Ele veneau din apartamentele regale sau din curţile şi grădinile paradisiace, pline cu iasomie, liliac, violete şi trandafir roşu. Astfel, persienii plasau boboci de trandafir în vase de ceramică sigilate, ce trebuiau deschise peste timp.

In celebrele grădini suspendate ale lui Nabuccodonosor,  cedrul, chiparosul sau palmierul se amestecau cu iasomia, trandafirul, crinul, irisul şi violetele.

Babilonienii îşi confecţionau parfumurile folosind mirodenii din India, gume din Arabia şi balsamuri din Iudeea.

In lumea egipteană, parfumurile erau accesorii obligatorii la sărbători şi banchete. Nobilii egipteni utilizau din abundenţă parfumuri, balsamuri, unguente şi pomezi. Femeile din înalta societate se masau cu pomadă de trandafiri sau cu un unguent pe bază de migdale dulci, miere, vin aromatic, răşini şi scorţişoară. Unul din rafinamentele supreme în Egipt era să porţi pe vârful capului mici conuri cu esenţe balsamice, care, topindu-se, parfumau faţa. Nefertiti se îmbăia în apă de iasomie, apoi se ungea cu extracte de flori rare.

Se spune că atunci când Cleopatra s-a întâlnit pentru prima dată cu Marc Antoniu, podeaua încăperii a fost acoperită cu petale de flori, iar pereţii au fost înmiresmaţi cu esenţele cele mai scumpe.

În centrul tuturor ceremoniilor desfăşurate în Templul din Ierusalim se găsea ritualul oferirii tămâii sacre. Acest proces consta în prepararea unui amestec de 11 mirodenii sfinte.

Deşi aromatele şi-au pierdut din potenţă după două milenii, parfumul a fost extrem de puternic, persistând câteva zile în vecinătate, zonă pe care a purificat-o de insecte şi paraziţi.

David, care a domnit în Iudeea în secolul al X-lea (î. Cr.) se ungea cu ulei şi îşi parfuma hainele cu aloe, myrrha şi cassia pentru a plăcea fiicelor de regi. Femeile foloseau coliere cu perle, din care picura parfum.

În India, inainte de nuntă, mireasa era masată cu unguente parfumate, apoi cei doi miri erau acoperiţi cu mătase şi învăluiţi în miresme de santal şi fumigaţii. Ingredientele folosite erau cardamom din Ceylon, curcuma, cuişoare, garoafe, piper negru, santal, tămâie şi camfor. Femeile indiene petrec şi astăzi mult timp ungându-se cu esenţe de tuberoze şi trandafiri.

Parfumurile au fost aduse în Japonia din China şi Asia Centrală prin intermediul budismului.. Primele parfumuri introduse în Japonia au fost, în principal, lemnele aromate, răşinile şi diferitele ierburi.

S-au inventat  şi jocuri de societate. Jocul Genji consta în şase grupe de parfumuri, care evocau primăvara, vara, supunerea budistă, toamna, căderea florilor şi iarna. Ko-kwai era un alt joc, în cadrul căruia trebuiau recunoscute miresmele diverselor tămâi amestecate, depuse pe jar.

În Grecia Antică, culmea rafinamentului era să parfumezi fiecare parte a corpului cu un miros diferit: picioarele cu unguent egiptean, braţele şi spatele cu mentă, părul şi sprâncenele cu măghiran, iar genunchii cu cimbru.Totul este parfumat, devenind un teatru de dulce beţie şi vin înmiresmat cu flori dintre cele mai diverse.

În descrierea unui faimos banchet, Hipocrate prezintă ceremonialul purificării mâinilor, realizat cu parfumuri, fiecare invitat folosind un vas de aur sau de alabastru cu apă înmiresmată. Pe măsură ce invitaţii mâncau, o boare delicată de arome se răspândea în aer. Porumbei albi cu aripi impregnate în parfumuri scumpe zburau deasupra invitaţilor, lăsând arome în aer.

În Roma Antică, parfumul acompania fiecare etapă a vieţii. In ziua căsătoriei, mirele ungea coloanele casei cu miresme bogate. Bărbaţii îndrăgostiţi încoronau cu flori pragul frumoaselor şi le parfumau porţile cu ghirlande de flori. Se parfuma chiar şi pragul uşii, pentru a le aduce noroc.

Baia, ca semn de curăţenie corporală, era un element esenţial în lumea romană şi o ocazie de relaxare în cadrul termelor.  Caligula cerea stropirea meselor de banchet şi a pereţilor sălii de baie cu parfumuri. După baie, urmau masaje cu ulei de trandafir, de frunze de plop, myrrha, nard sau lavandă. Se parfumau chiar şi sandalele.

Banchetele lor erau adevărate orgii olfactive. Nicio masă nu era servită fără flori plăcut mirositoare şi fără apă parfumată. O sclavă aducea apă aromată, pe care o turna pe mâinile fiecăruia. Vinurile erau parfumate cu mirt, absint sau trandafir. Pe lângă cupele din metale preţioase, existau şi cupe făcute din lemn parfumat, care se numeau mirrhina.

Leave your reply

*
**Not Published
*Site url with http://
*
Produs adaugat cu succes pentru comparatie